Muzică pentru suflet


„Muzica este o lege morală, ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viată și veselie tuturor lucrurilor, ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos.” Platon

Muzica reprezintă cea mai pură și delicată artă, cea mai complexă formă de manifestare a frumosului, muzica este ceva care ne atinge pe toti acolo în sufletul nostru ne purifică sufletul și ne înaripează.

Puterea muzicii constă în faptul că ea se adresează direct sufletului prin natura ei vibratoare, muzica ridică nivelul de bucurie din noi și ne aduce mai aproape de ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte.

Muzica este o legendă vie, ea dă esență universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, viată și bucurie tuturor lucrurilor, ea este speranța inimilor noastre, prin ea ne înălțăm către divin, tinzând la ceea ce este mai bun și curat în viată.

Prin muzică ne oglindim sentimentele și pot afirma cu toată certitudinea că omul nu poate exista fără muzică în sensul cel mai direct al cuvântului!
Muzica este întruchiparea absolută a SPIRITULUI, care se înalță spre ceruri.

Muzica unește Pământul cu Cerul și Omul cu Divinitatea, ea ne transpune în lumea unde ne contopim cu noi înșine și cu Veșnicia, deoarece ne-am născut în sunet şi din sunet. Iată de ce omul iubește muzica. Ea este modalitatea de transformare a omului din Materie în Spirit.

N-a existat, cu siguranță, nici unul din marii gânditori ai lumii care să nu fi meditat profund asupra muzicii, lăsând pagini sau tratate întregi despre ea. Căutând răspunsuri la marile întrebări ale omului  „ce este viața?”, „cine sunt eu?”, „care este rostul existenței?”, ei au ajuns, în mod firesc, la muzică. Care ar fi cauza? Să fie oare faptul că muzica îi deschide omului sensuri pe care alte fenomene nu i le pot deschide? Ea îi șoptește adevărurile supreme prin faptul că vine de acolo și pătrunde până acolo unde altor lucruri nu le este dat să pătrundă?

Pentru Cioran muzica este refugiul sufletelor pe care le-a rănit fericirea, beatitudine  și trăire supremă, prin mai multe moduri prezentate de el.

Pe mine personal, toate aceste moduri de simțire și trăire profundă a muzicii, abordate de Cioran în teoria sa despre muzică, mă fascinează și mă duce într-o altă lume, o lume nouă, o lume deosebită în care îmi dă aripi să zbor și mă înalță pe cele mai înalte culmi.

Muzica este aducătoare de fericire supremă, iubire, dar și depășirea însăși a iubirii, iar dacă ai căutat în viață toate soluțiile de salvare și  nu le-ai găsit, adresează-te muzicii, ea este salvarea noastră supremă.

Desigur, muzica ne cucerește, în primul rând, prin frumusețea sa. Și aceasta este una din calitățile  sale prin care tentează, intimidează și provoacă omul, dar îl provoacă la ceva mai profund. Și aceasta ar fi, poate, provocarea supremă, pentru că e provocare la cunoașterea de sine.

Drumul spre muzică nu este altceva decât drumul spre sine, prin natura sa intimă și substanța eterică din care-i turnată, muzica se descoperă a fi cea mai adecvată și directă modalitate de explorare interioară.

Mulți cunosc muzica doar sub aspect „exterior”, rămânând în relațiile cu ea la nivel de contemplare.

Misiunea ei supremă însă este alta – de a construi omul și acest lucru se poate produce doar atunci, când vom permite muzicii să pătrundă profund în noi și când noi, la rândul nostru, vom dobândi înțelepciunea de a pătrunde în tainele și sensul ei ascuns. Acestea sunt două laturi ale unui proces unitar: pentru ca muzica să pătrundă în mine trebuie ca eu să pătrund în ea. Adică, să mă expun muzicii, să mă dăruiesc ei, să-i pun la dispoziție însușirile mele cele mai bune interogând-o, investigând-o sufletește. Din acest moment, comunicarea cu muzica încetează de a mai fi o simplă contemplaţie şi devine act spiritual, devine ascultare-meditație, care cere de la om dăruire supremă.Din acest moment, el poate spera că muzica îl va transforma și-l va înălța conform legilor ei sublime. De aici, audiția unei muzici adevărate nu este un lucru ce poate fi lăsat la voia întâmplării.

Ascultarea, înţelegerea şi pătrunderea în sensul ei este o activitate sufletească şi spirituală, un „meşteșug”, o știință, iar la nivel superior o artă.

Muzica este foarte importantă și trebuie să îi acordăm atenţia noastră, atunci când în interiorul nostru există dorinţa de a ne schimba modul de a gândi, simții şi acţiona.

Este foarte important să ştim să ne alegem ce muzică să ascultăm, deoarece se ştie, iar faptele arată, că muzica influenţează voinţa umană.

Astfel o persoană care doreşte să îşi schimbe stările interne greşite, resentimentele, invidiile, geloziile, orgoliile, mâniile, urile, fricile, lenea, e important sa aleagă şi să înveţe să asculte o muzică clasică, muzică superioară, compusă de oameni care s-au bucurat de o cunoaştere inspirată.

În continuare, voi expune două principii esențiale ce trebuie urmate pentru o ascultare mai profundă, în care muzica răscolește toate sentimentele și ca după o furtună, sufletul, liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil.

Concentrează-te când asculți muzică

În afara acestei cerințe problema înțelegerii nici măcar nu se poate pune.

Ea capătă contur abia pe măsură ce descoperim importanţa decisivă a atenției  în ascultare.

Atenția  activă îl scoate pe meloman din starea de nonşalantă, caracteristică ascultătorului confortabil instalat în fotoliu.

Ascultă cu regularitate și dedică muzicii timpul tău cel mai bun, acel timp în care spiritul se află într-o stare de maximă limpezime.

Întâlnirea cu muzica devine astfel momentul cel mai frumos al zilei. Te bucuri atunci de pacea adusă de muzică, pace pe care viața obișnuită nu ți-o poate oferi, te ridici deasupra mediocrității  și monotoniei proprii rutinei cotidiene.

Trăiește intens ce auzi, nu cantitatea contează, ci intensitatea perceperii.

Puțină  muzică, dar trăită la maximum.

Nu te mulțumi cu o singură ascultare și lărgește-ți continuu perspectiva. Ascultarea repetată este cel mai eficace mijloc de aprofundare a cunoașterii  muzicale. Cu fiecare ascultare ni se vor dezvălui adâncimi și sensuri noi, ignorate mai înainte și cu cât vei frecventa mai des muzica, cu atât vei întâmpina mai puține „mistere” descurajante.

Muzica îţi hrănește sufletul și te readuce la viaţă, îți transformă trupul, sufletul și mintea, aduce beneficii majore pentru sănătatea întregului corp.

Muzica clasică are un efect uimitor asupra psihicului și corpului uman, ascultând pian vei simți cum încet, încet liniștea se instalează în suflet, muzica clasică este una dintre cele mai bune metode prin care putem să reducem stresul și tensiunile acumulate de peste zi.

Iubesc muzica din tot sufletul meu, cu toată intensitatea, iubesc pianul, vioara și simt că sufletul meu se regăsește în muzica clasică, a frumuseții creatoare.

Sufletul meu boem este atras de frumusețea nemuritoare a muzicii, îmi place să îl ascult pe Frederic Chopin și pe Richard Clayderman pentru că iubesc pianul, îl ascult cu nesaț pe romanticul Ceaikovski, o muzică fantastică cu melodii extraordinar de frumoase precum Lacul lebedelor și multe alte melodii sublime.

Îmi mai place muzica extraordinară și înălțătoare a lui Mozart și Vivaldi dar și Valsul fluturilor de Eugen Doga, o melodie prelucrata și de Stamatis Spanoudakis sub numele ”Tamalo” care este absolut încântătoare.

Vivaldi a iubit viata cu intensitate, iar emoția trezită în el de transformările naturii a dat naștere concertelor pentru vioara, denumite “Anotimpurile”.  Acestea descriu cele mai frumoase scene de primăvara, vară, toamnă și iarnă.

Primăvara în opera lui Vivaldi este descrisă ca o explozie colorată de flori, fluturi și cântece ale păsărilor, ce inițiază un imn al bucuriei. Trilurile păsarilor, evocate de trei viori solo, sunt completate de susurul apei, dar și de fulgere și tunete, care anunță ploile abundente ale primăverii.

Pentru că iubesc primăvara, iubesc muzica lui Antonio Vivaldi și pentru că a venit primăvara cea mult așteptă și iubită vă sugerez să vă relxați ascultând „Primăvara” lui Vivaldi.

Nu există primăvară fără compoziția lui Vivaldi din celebra operă „The Four Seasons”. Compusă în 1723, aceasta reprezintă o capodoperă muzicală, fiind una dintre cele mai populare piese din perioada barocă. Considerată un imn al primăverii, „Spring” cucerește în fiecare an sufletele unor noi generații, ceea ce o face o piesă nemuritoare.

 

 Crede în Tine!

Lasa un comentariu