Spiritualitea şi sensul vieţii

Spiritualitatea este poezia ființei, ritmul vieții care se desfășoaă în fiecare persoană, în fiecare relație, în fiecare comunitate. – Paul Ferrini

Sa fii spiritual înseamnă să cultivi, să cauți, și să admiri Adevărul, Binele, și Frumusețea.

Spiritualitatea se manifestă prin Știință, Artă, și Fapte Bune.

Poți să îți dai seama de cât de spiritual este un om, dacă observi că prin comportamentul lui a reuşit să învingă în el pasiunile şi slăbiciunile umane şi dacă a dobândit virtuțile iubirii, smereniei, răbdării, curajului și înţelepciunii pe care adevărata spiritualitate le presupune.

Omul spiritual este plin de pace, este blând, iubitor, frumos și trăiește în momentul prezent, plin de recunoștință și acceptare. Adevărata spiritualitate înseamnă să ai o viaţă celestă, pură, armonioasă, fără nimic întunecat în ea.

Un om spiritual vede frumusețea peste tot, chiar și în suferință, un om spiritual nu se concentrează asupra a ceea ce pare urat, crud sau manipulator. El vede că aceste comportamente provin dintr-o lipsă de iubire. El dăruiește iubire, ori de câte ori i se cere – chiar dacă i se cere într-un mod plin de teamă sau agresiv, fiindcă iubirea este religia spiritualității.

Un om spiritual întotdeauna știe că  iubirea este răspunsul la fiecare problemă  percepută.

Dacă viața ta nu se desfășoară așa cum vrei, te-ai deconectat de la iubire și de la acceptare, iar pentru a te reconecta, nu trebuie decât să renunți la așteptări și să accepți cu recunoștință tot ce se întâmplă în viața ta.

Totodată dezvoltarea spirituala implica și o sensibilitate mai fină în ceea ce înseamnă a te simți viu, conștient de tine și de existența ce emană din sinea ta. Din perspectiva mea, calea dezvoltării spirituale iți redă mult căutatul scop al vieții. Scopul constă în exploatarea cât mai profundă a stării de existență, a stării de a fi. Pătruns într-o astfel de stare vei fi învăluit de un entuziasm ferit de orice formă mentală, trăiești o dragoste independentă, liberă, suspendată într-un vid pur. Starea nu depinde de nimic, astfel, automat ești ferit de frica de a pierde această simțire și ești conștient că tu ești sursa iubirii pe care o experimentezi, exiști, deci vei fi învăluit la infinit de această iubire. Odată descoperit, acest scop iți lasă impresia că l-ai cunoscut dintotdeauna, că a existat latent în tine. Într-adevăr, acest sens al existenței tale a fost veșnic în interior, așteptând răspunsul unui stimul din partea ta. La cea mai fină atingere a sinelui, vei fi pătruns în savoarea existenței pe care înainte ai ignorat-o. înțelegi că scopul primar al vieții tale nu este să faci ceva anume, ci doar să te bucuri de starea de a fi, în eternitatea prezentului.

Procesul spiritual este considerat o călătorie, o schimbare constantă a omului care este interesat de propria evoluție spirituală și a fi un bun observator în ceea ce privește evoluția sa.

Procesul spiritual este precum o detoxifiere, dar a sufletului.

Dezvoltarea spirituală aduce o viaţă nouă, curăţă, purifică, luminează în interior şi în exterior, aduce iubire, căldură, bunătate, fericire, o viață celestă, pură și armonioasă.

Inteligența spirituală implică capacitatea de a înțelege în profunzime problemele existențiale prin intermediul unor diferite niveluri de conștiință și ne oferă capacitatea pentru producerea unui sens personal. Ne face apți pentru a intra și a ieși din stări de conștiință precum conștiința cosmică, contemplarea profundă, practicarea rugăciunii și exercițiul meditației; ne face mai deschiși și permeabili, capabili de a crea o conexiune cu interiorul celorlalți.

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, stimulează inteligența interpersonală și creează un fel de relații sociale profunde și pătrunzătoare.

Inteligența spirituală ne stimulează să ne punem semne de întrebare legate de existență și să trăim experiențe care transcend limitele obișnuite ale simțurilor și care ne apropie de descoperirea adevăratului potențial care există în fiecare dintre noi. Ne împinge să căutăm deplinătatea, dezvoltarea perfectă a ființei noastre, profunzimea și sensul a ceea ce facem, a ceea ce suferim și trăim. Se exprimă printr-o profundă aspirație spre o viziune globală a vieții și a realității care să cuprindă, să transcedă și să dea sens existenței.

Dezvoltarea vieții spirituale necesită o atmosferă de liniște, atât interioară cât și exterioară.

Când cineva se află în tăcere cu el însuși și reușește să potolească vocile minții, când trăiește din plin liniștea interioară, își descoperă adevărata identitate, cu toate complexitățile, mărețiile și slăbiciunile ei.

Care este sensul vieții?

Care este sensul vieții mele?

De ce trăim?

De ce suntem aici?

Cum să trăim?

Dacă trebuie să murim, dacă totul e trecător, ce sens are totul?

Dacă ar fi să faci un exercițiu de imaginație și să ghicești care ar fi scopul sau sensul vieții tale, ce ai spune?

Căutarea fără sfârșit a sensului, dorința unei vieți împlinite, aspirația spre o realizare deplină sunt trăsături care pot fi perfect identificate la ființa umană.

Aceste trăsături se exprimă în mai multe feluri, dar din perspectiva experienței ei de ființă incompletă, se află mereu într-o continuă căutare. Căutarea sensului vieții izvorăște din străfundurile ființei, ca o necesitate primară, ca un instinct fundamental. Poate rămâne într-o stare liniștită, ca în letargie, dar în anumite
situații răsare cu putere.

Ființa umană, ca urmare a inteligenței sale spirituale, este capabilă să-și pună întrebări referitoare la sensul existenței sale și să caute răspunsuri plauzibile la aceste întrebări.

Nu există doar un singur răspuns la asemenea întrebări pentru că ființa umană dă sens existenței sale și în funcție de interacțiunile, educația, cultura și inteligența sa.

Ființa omenească pare a avea nevoie de sens. A trăi fără sens, scop, valori sau idealuri presupune o suferință considerabilă. Nimeni nu se naște știind de dinainte care este sensul vieții lui și care este misiunea pe care trebuie să o dezvolte de-a lungul existenței sale. Pe măsură ce își dezvoltă viața, își dă seama că este chemat să facă ceva cu ea și că el singur trebuie să descopere acel ceva. Căutarea sensului vieții este un exercițiu de ascultare a chemării tale lăuntrice sau a vocii interioare.

Doar atunci când ascultăm cu atenție acea chemare care provine din străfundurile ființei noastre, ne dăm seama care este misiunea pe care trebuie să o dezvoltăm de-a lungul existenței noastre și care este conținutul ce o va înzestra cu sens, ce va face din ea o viață valoroasă și o va umple de semnificație.

Când trăim în acord cu misiunea noastră, experimentăm entuziasmul de a trăi, nu realizăm sarcinile din obligație, pentru că “trebuie” sau pentru a ne rezolva necesitățile primare. Le realizăm deoarece se află la mijloc vocația noastră, misiunea noastră în lume și îndeplinindu-le, ne simțim pe deplin satisfăcuți.

Persoana entuziastă crede în capacitatea ei de a transforma lucrurile, crede în ea însăși, în ceilalți, în puterea pe care o are de a transforma lumea și propria ei realitate.

Este îmboldită să acționeze în lume, să o transforme, împinsă de forța și de certitudinea acțiunilor sale. Entuziasmul este acela care oferă o nouă viziune asupra vieții. Există un singur mod de a fi o persoană entuziastă: acționând în mod entuziasmat. Persoana care trăiește în conformitate cu chemarea interioară își trăiește viața intens și fiecare clipă este pentru aceasta o ocazie de a-și îndeplini vocația, care este rădăcina entuziasmului.

Fiecare dintre noi se află într-o călătorie spirituală.

Viata pe care o trăiești nu este întâmplătoare și este foarte important ce faci de-a lungul ei.

Ai un rol aparte pe acest pământ și trebuie sa îl descoperi.

Încet, încet, te poți conecta la cei din jurul tău și poți descoperi care e menirea ta în aceasta lume.

Așadar, învață să  îți descoperi sinele interior și trăiște o viață frumoasă, plină de sens o viaţă celestă, pură, armonioasă, fără nimic întunecat în ea.

Crede în Tine!