Browsing category Dezvoltare spirituală

Niciodată să nu rănim, să nu jignim și să nu supărăm pe nimeni. Să nu îl facem pe celălalt să se simtă în ochii noștri lipsit, micșorat, inferior, pentru că astfel îi omorâm sufletul. Acest om se va răni, se va traumatiza și nu va putea să reușească în viață. Niciodată să nu accentuăm și

,,Slujitorul (omul) lui Dumnezeu” înfățișează încercările și necazurile Sfântului Nectarie în timp ce suportă ura nedreaptă a dușmanilor săi în timp ce predică Cuvântul lui Dumnezeu. Nektarios a fost dezbrăcat de biserică și exilat din Egipt, dar a continuat să aibă grijă de săraci, să învețe fetele țărănești să citească și să scrie și a

Hristos a înviat! — “ Fiți lumină, priviți înspre lumină, oferiți lumină celor din jurul vostru. Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt.Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit. Să ne veselim duhovnicește de praznicul Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos și să

— “ Opreşte-te.. atâta trebuie să faci. Să te opreşti şi să priveşti iară firul de iarbă, să vezi floarea, să-i simţi parfumul. Să te închini la Sfântul Soare şi să-i mulţumeşti că ţi-a mai dat o nouă zi. Să asculţi foşnetul frunzelor, ciripitul păsărilor şi acolo, acolo în liniştea aceea mută, acolo să te

„Fiecare om are o menire de împlinit. Dacă uiți toate celelalte lucruri, dar știi asta, știi totul. Însă dacă știi orice altceva și uiți asta, nu știi nimic și vei fi trăit în zadar.” (Rumi) Fiecare dintre noi venim cu o menire în viață. Fie că ne dăm seama sau nu, sufletul fiecăruia dintre noi

Noi, oameni, ne ataşăm prea repede de orice lucru. Viaţa este flux, nimic nu rămâne la fel, dar sperăm şi dorim ca nimic să nu se schimbe. Există prea multă frustrare în lume pentru că toate aşteptările noastre rămân neîmplinite. Fiecare aşteptare aduce nefericire. Ataşamentul înseamnă a te agăţa de un lucru, şi nu doreşti

,,Rămâi cu mine, Preamilostivă Stăpână! În ceasurile-n care nu pot vorbi, nu pot dormi, nu pot uita, nu pot chema, nu pot nici asculta…Rămâi cu mine, Maica îndurărilor! Când n-am pe nimeni să mă audă. Când am curaj să spun o vorbă bună. Și când mă doare. Și când aștept … Când plâng. Când cred

Sfânta Fecioară s-a rugat toată viața ei. S-a născut din rugăciunea bunicilor lui Dumnezeu, a stat în Templu și a ascultat suspinele Serafimilor, a simțit mireasma de smirnă a slujbelor. A auzit rugăciunea Arhanghelului bucuriei, în casă smerită din Nazaret. Respirația ei feciorelnică era o rugăciune. A început să semene cu Dumnezeu și Dumnezeu a

„Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertaţi. De ce este aşa? Păi, poate l-a bătut mama când era mic, l-a ascuns în dulap. Cine ştie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sănătate. E mai morocănos pentru că aşa-i el, dar ştii ce face el în chilia

“ – Doamne, dă-Te jos de pe Cruce, vreau să vorbim! – Vorbește-Mi, Eu te aud! – Dar eu vreau să plâng pe umărul Tău! – Plângi la picioarele Mele! – Dar eu aștept să-mi ștergi lacrimile.Tu niciodată nu mi le ștergi! – Lacrimile sunt date pentru a fi simțite, nu pentru a fi șterse.