Nicolae Steinhardt – Învăţături pentru Suflete Avansate


Lumea nu este perfectă și nici nu a fost creată pentru a fi. Oamenii nu sunt perfecți și nici nu ar trebui să tindă spre perfecțiune. Pentru că perfecțiunea este, de multe ori, sursa intoleranței, a răutății, a vanității și a distrugerii. Cu toate acestea, menirea noastră pe acest pământ este de a dărui iubire, de a ajuta și de a construi.

Cum putem să atingem aceste țeluri și cum putem contribui la realizarea unei lumi mai bune, mai împăciuitoare și mai tolerante? Răspunsurile le putem găsi în ”Jurnalul Fericirii” a lui Nicolae Steinhardt.

Scriitor, eseist, jurist, jurnalist și mai apoi duhovnic, Nicolae Steinhardt a fost și va rămâne un exemplu de forță, curaj și înțelepciune pentru toți cei care l-au cunoscut și i-au citit operele.

Iar printre sfaturile și îndemnurile pe care ni le-a lăsat, se numără și câteva legate de cum putem deveni mai buni, mai înțelepți și mai aproape de Dumnezeu.

„Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.”

„Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși”.

Bunătatea nu este o caracteristică generală pe care să o avem cu toții. Unii o deținem în cantități mai mari, alții în cantități mai mici, iar unii nu o au deloc. Importantă e , însă, forța de care beneficiem pentru a lupta să fim mai buni, mai darnici. Și, de asemenea, e important să conștientizăm doza de bunătate pe care o deținem și ce putem face cu ea. Pentru că fiecare dintre noi ar trebui să știe dacă are sau nu un strop de bunătate. Iar dacă lipsește, atunci am putea să o înlocuim cu politețe, spune Nicolae Steinhardt.

Altfel spus, dacă nu putem fi buni în toate situațiile, măcar să fim politicoși.

„De ce îi este omului astăzi foame? De iubire și de sens.”

„Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre”.

„Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.”

Ne-am născut din iubire și avem datoria de a o da mai departe, indiferent de încercările prin care trecem în viață. Iubirea ne poate fi manta de vreme rea și sprijin în probleme grave. Ne poate salva și ne poate impulsiona. Ne poate deschide ochii și sufletul atunci când suntem lipsiți de orice speranță. Acesta este și motivul pentru care îndemnul părintelui Steinhardt de a nu ne feri să oferim și să exprimăm iubire, este atât de actual. O viață fără iubire este o viață fără trăiri.

„Curajul e taina finală. Învinge acela care este dispus să moară.”

„Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta”

În viață e important să luptăm pentru lucrurile simple care ne pot împlini, poate mai mult decât pentru finalitatea ce, de multe ori, nu e cum te așteptai. Să lupți cu gândul și cu inima deschisă și să nu te gândești la premiul cel mare. Trebuie să vezi, să atingi și să cunoști detaliile, deoarece, sunt capabile să facă diferența.

„Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenţi.”

Să vrem să învățăm, să acceptăm și părerile altora și să le trecem prin propriul filtru, să fim deschiși, să analizăm situațiile și ipotezele și să calculăm probabilitățile unei vieți armonioase. Acestea sunt motivele pentru care am fost înzestrați cu minte. Pentru a gândi. Deoarece, în dezvoltarea noastră, gândirea joacă un rol important.

„În lumea păcatului perfecţiunea nu se încheagă. Se cuvine aşadar să avem un nou ideal: idealul nostru să nu fie perfecţiunea – generatoare de băi de sânge, opresiune, intoleranţă, închisori, torturi şi lagăre -, ci dimpotrivă, imperfecţiunea. Să recunoaştem că, lumeşte, suntem limitaţi şi să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune cât mai puţin rea, singura cu putinţă aici.”

„Am înţeles cât de mizerabilă e situaţia noastră în lume: prin simpla noastră existenţă deranjăm pe alţii.”

„Dăruind lumina pe care nu o ai, o vei dobândi şi tu.”

„În viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.”

Din viciile și incapacitățile noastre  putem învăța multe și putem ajunge la concluzii pe care altfel nu le-am fi descoperit. Totodată, viciile pot fi extrem de dure cu noi, cu organismul nostru și, de ce nu, cu sufletul nostru. De aceea, e bine să învățăm și să transmitem mai departe informația, pentru a arăta și altora ce se poate întâmpla atunci când te lași furat de ”dependențe”.

„Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.”.

„Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod”.

Omul a fost lăsat pe pământ pentru a crea legături și prietenii, pentru a dărui și a iubi și pentru a se înmulți.

Singurătatea nu face parte din sistemul nostru funcțional. Avem nevoie să fim înconjurați de prieteni, de familie și de apropiați. Prietenia, cel mai liber sentiment uman, e o continuare a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa oamenilor. Prietenii adevărați ne arată lumina atunci când suntem înconjurați de întuneric, ne zâmbesc când toți ne privesc cu ură și ne sunt alături fără vreun interes ascuns.

Un prieten adevărat, susține Părintele Steinhardt, nu caută beneficii și nici rezultate.

 

„Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Şi fiecare obţine ce vrea, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se obţine prin neprecupeţit sacrificiu, înfrângând lenea, nestăruind asupra scrupulelor. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru rataţi; şi rataţii pe plan social sau duhovnicesc sunt cei care s-au dat bătuţi, n-au avut mesaj, sau nu le-a fost destul de scump.”

„Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.”

„Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.”

Modestia este o calitate pe care Isus ne-a arătat-o în timpul lui petrecut printre noi.

Dacă vrem să ne aratăm adevărata valoare, atunci e nevoie să dobândim și modestie.

Un om conștient de valoarea și puterea sa, unul ce se cunoaște prea bine pe sine, nu are nevoie de laudă și nici de reclamă. El știe clar cine este și ce anume poate să facă, fiind capabil să reflecte calitățile sale și celor din jur.

„Dacă dragostea nu vă este accesibilă, măcar stăpâniţi-vă nervii şi mânia.”

„”Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați”.

Scuzele sunt pretexte pentru a justifica eșecurile. Folosindu-ne de împrejurări, situații sau locuri nefavorabile pentru a nu ne îndeplini dorințele și pentru a nu ne atinge scopul, nu facem decât să ne cufundăm într-o nepăsare acută și să ne mulțumim cu puținul pe care-l avem. Ori nu acesta este scopul nostru în viață. Acționând așa și căutând pretexte nu vom putea evolua și nu ne vom putea dezvolta nicicând

„Fiţi realişti! Cereţi imposibilul!”

Crede în Tine!

Lasa un comentariu