O scrisoarea de dragoste adresată  vieţii – Gabriel Garcia Marquez


Scrisoarea este menită tocmai să ne aducă la realitate, la realitatea unui timp care nu ţine seama de suflete, destine sau credinţe.

A scris-o Marquez, care, în urma unui cancer limfatic, se retrage atît din imperiul cuvintelor, cît şi din lumea pe care a mîngîiat-o cu misterul gîndului şi al literei…

“Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sînt decît o păpuşă de cîrpă şi mi-ar oferi în dar o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ce gîndesc, deşi în definitiv aş putea să gîndesc tot ce spun.

Aş da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curînd pentru ceea ce ele semnifică.

Aş dormi mai puţin şi aş încerca să visez mai mult, de-abia acum înţeleg că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem şaizeci de secunde de lumină.

Aş merge în timp ce alţii ar sta pe loc, aş rămîne treaz în timp ce toţi ceilalţi ar dormi.

Aş asculta în timp ce alţii ar vorbi şi, doamne, cum m-aş bucura de savoarea unei îngheţate de ciocolată!

Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărîmă de viaţă, m-aş împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci şi sufletul.

Doamne, dacă eu aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe un cub de gheaţă şi aş aştepta ca soarele să-l topească.

Aş picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti şi o serenadă de Serrat pe care aş oferi-o Lunii.

Aş uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete.

Doamne, dacă aş putea primi o fărîmă de viaţă… N-aş lăsa să treacă nici măcar o zi fără să le spun oamenilor ce iubesc, că îi iubesc.

Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat că la ei ţin cel mai mult şi aş trăi îndrăgostit de iubire.

Bărbaţilor le-aş dovedi cît de mult greşesc atunci cînd cred că nu trebuie să se mai îndrăgostească atunci cînd îmbătrînesc, fără să ştie că ei îmbătrînesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti.

Unui copil i-aş face cadou o pereche de aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur a zbura. Pe cei bătrîni i-aş învăţa că moartea nu vine o dată cu vîrsta, ci o dată cu uitarea.

În fond, şi eu am învăţat de la oameni atîtea lucruri…

Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vîrful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vîrf.

Am învăţat că ori de cîte ori un nou născut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oară, degetul mare al tatălui său, îl ţine strîns pentru totdeauna.

Am învăţat că doar un om are dreptul să se mire cînd vede un om căzut, dar de fapt ar trebui să întindă mîna să-l ajute să se ridice.

Am învăţat aşa de multe lucruri, deşi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindcă atunci cînd mă vor pune la păstrare în acea cutie eu voi fi murit deja.”

https://youtu.be/ZHsZTO2QNCg

Şi toate astea, AZI, pentru că mâine poate fi prea târziu!

În încheierea scrisorii găsesc cîteva cuvinte din William James, un psiholog:

“Viaţa nu poate să îmi ofere bucurii şi pace, ţine doar de mine să le doresc. În schimb viaţa îmi dă timp şi spaţiu – ţine doar de mine să le umplu cu ce doresc.”

Crede în Tine!

12 comentarii

  • bogdana rascu
    29 martie 2020 at 2:02 pm

    Exceptional,unic,inefabil! Multumesc din suflet!

    • Eliza
      15 aprilie 2020 at 11:55 pm

      Da, aşa este. Sublim! Şi mie mi-a plăcut foarte mult!
      Cu drag!

      • Nisioi Margareta
        20 aprilie 2020 at 1:27 pm

        Ce trairi minunate,multumesc!

  • dr.Bostina Petre
    9 aprilie 2020 at 4:04 am

    Aceste reflectii reusesc sa crezi ca autorul reusise sa faca o comuniune cu Dumnezeu.Da, el a putut caci era geniu,dar noi ?

    • Ioana
      14 aprilie 2020 at 8:57 pm

      E genial si-l iubim caci este parte din noi. Doar trebuie gasit in fiecare suflet.

    • eliza
      16 aprilie 2020 at 12:08 am

      Marele Nicolae Iorga spunea aşa: ” In viaţă risipim ani, iar la moarte cerşim clipe.” Din nefericire cu toţii la bătrâneţe sau când vedem că firul vieţii se apropie de final ajungem la astfel de reflecţii şi să regretăm clipele simple, bucuriile vieţii simple. Cred cu tărie că putem să ajungem cu toţii într-o comuniune cu Dumnezeu, dar totul depinde numai de noi.

  • Duliu Mariana
    19 aprilie 2020 at 3:55 pm

    Impresionant!

  • Butuc Constantin
    20 aprilie 2020 at 9:36 pm

    Superbe observații, reflecții asupra vieții noastre, a unui om!
    Sunt bucuriile și regretele sale.
    Să observăm că nu e vorba de nici o comuniune, ci de acțiune atât cât ești viu, ești pe Pământ!
    El ne îndeamnă: trăiește, nu dormi! – altfel va fi prea târziu!

  • Marilena Bala.
    24 aprilie 2020 at 3:23 pm

    O lectie de viata superba! DUMNEZEULE ,daca am avea puterea sa facem ce spune acest suflet sublim? Recunostinta vejnica!

  • SANDA VARAREANU
    6 mai 2020 at 10:51 am

    Aceasta scrisoare merita sa fie citita zilnic…Odihna vesnica marelui scriitor si neuitare romanului sau Un veac de singuratate

  • MARIANA TASNEI
    10 septembrie 2020 at 9:47 am

    DACA-BUNUL DUMNEZEU,VREA- POATE!TOATE SUNT POSIBILE-EL E CREATORUL!POATE INTR-O CLIPA SA NE AJUTE-NUMAI SA AVEM CREDINTA-CA DE IUBIT-NE IUBESTE PE TOTI-IN ACEEASI MASURA!DOAMNE AJUTA! DOAMNE AJUTA! DOAMNE AJUTA!

  • ion sapun
    5 noiembrie 2020 at 6:05 am

    Acest mare scriitor ne-a dat sansa de a gandii la toate posibilitatile pe care n-i le-a lasat Marele Creator-Biunul Dumnezeu, Din nefericire in tipmpul vietii. unii dintre noi nu stim sa facem o comuniune cu creatorul, in timpul vietii risipim aceste posibilitati, iar spre final cand sfarsitul se apropie ne dam seama ca am gresit. regretam de greselile faciute, trecand la comunicarea cu creatorul.. care ne oiubeste pe toti, asfel ca trebuie sa avem credinta in el,

Lasa un comentariu