„Lacul lebedelor” – muzica magnifică a marelui Tchaikovsky  


„Nu pot sa scriu muzică cu dragoste şi entuziasm pentru niciun fel de subiect, oricat ar fi el de interesant şi spectaculos, dacă personajele nu-mi câștigă simpatia, daca nu mi-e mila de ele, așa cum iubesc și compătimesc oamenii adevarati.” Tchaikovsky

În frumoasa lume a baletului, Lacul lebedelor de Pyotr Ilyich Tchaikovsky reprezintă cea mai cunoscută operă a tuturor timpurilor.

Aceasta a fost compusă inițial în patru acte intre anii 1875-1876, fiind inspirată de folclorul și poveștile populare rusesti.

Lacul lebedelor prezintă frumoasa poveste a unei tinere prințese pe nume Odette, care a fost transformată în lebădă printr-un blestem.

În depărtare, pe o stâncă, se înalță ruinele unui castel. La poalele stâncii se întinde o pajiște înverzită, unde prințesa Odette culege flori. Zărind o floare rară sus, lângă ruine, fata se grăbește să o culeagă. În acel moment apare, pe neașteptate, Rothbart, geniul rău, care o cuprinde cu aripile sale și o transformă în lebădă.

În parcul unui castel are loc o petrecere. Prințul Siegfried, înconjurat de prieteni, își serbează majoratul. În toiul petrecerii își face apariția prințesa mamă, care își anunță fiul că a sosit timpul să se căsătorească. Ea îi amintește că, la balul pregătit pentru ziua următoare, va trebui să-și aleagă o logodnică.

După plecarea prințesei, tinerii petrec mai departe, sub privirea indulgentă a bătrânului dascăl al lui Siegfried. Pe înserate, petrecerea continuă în castel, iar prințul, dorind să rămână o clipă singur, le făgăduiește invitaților că li se va alătura curând.

Îngândurat, Siegfried se oprește pe malul lacului de la marginea grădinii. În depărtare, pe malul celălalt al lacului, se zărește stânca pe care se află ruinele castelului. Gândurile prințului sunt întrerupte de apariția unui stol de lebede ce trec în zbor. Siegfried le vede coborând pe lac, plutind către stânca acoperită de ruine.

În miez de noapte, pe lacul luminat de razele lunii, plutește un stol de lebede ce se apropie de ruinele castelului lui Rothbart. Ajunse la mal, lebedele iau înfățișare omenească, înlănțuindu-se într-un dans plin de grație.

Prințul Siegfried, care voise să țintească în cea mai frumoasă dintre lebede, se oprește, uimit de transformarea păsării în fecioară. Fetele îl înconjoară, destăinuindu-i taina lor: Rothbart, geniul rău, le-a transformat în lebede și numai noaptea, lângă aceste ruine, își pot recăpăta înfățișarea omenească.

Rămas doar cu Odette, frumoasa fată-lebădă, Siegfried îi declară că este gata să pornească la luptă împotriva geniului rău, pentru a le salva. Odette îl previne însă, cu tristețe, că nu în acest fel vor putea fi risipite vrăjile lui Rothbart. Eliberarea lor ar putea veni numai printr-un tânăr care n-a cunoscut iubirea și care va face primul său jurământ de dragoste uneia dintre ele.

Rothbart intervine și îl alungă pe Siegfried. Fetele revin, reluându-și, întristate, dansul. Dar după plecarea lui Rothbart, Siegfried reapare, jurând Odettei credință și invitând-o la balul de a doua zi, pentru a o prezenta drept logodnica sa. Mijesc zorile. Fetele se despart cu durere de Siegfried, transformându-se din nou în lebede. Prințul pleacă, urmărit de privirile și râsul batjocoritor al geniului rău.

În marea sală a castelului sosesc oaspeții invitați la bal. Printre ei se află și fetele dintre care Siegfried va trebui să își aleagă logodnica. Visând la fermecătoarea apariție a Odettei, de care se simte atras din ce în ce mai mult, prințul rămâne indiferent la tot ceea ce se petrece în jurul său. Frumoasele fete ce îi sunt prezentate nu izbutesc să-i trezească interesul și să-l determine să ia o hotărâre.

Pe neașteptate, își face apariția Rothbart, însoțit de fiica sa, Odilia, care seamănă ca două picături de apă cu Odette, dar este îmbrăcată în negru. Mizând pe această asemănare, geniul rău speră că Odilia îl va cuceri pe Siegfried și-i va smulge declarația de dragoste, făcându-l astfel să-și calce jurământul față de Odette.

Într-adevăr, înșelat de aparențe, Siegfried îi declară mamei sale că este hotărât să se căsătorească cu fiica lui Rothbart, crezând că ea este Odette. Atras în cursă prin viclenia geniului rău, prințul își calcă jurământul făcut Odettei, care, din această cauză, va pieri odată cu prietenele ei. Cu un râs batjocoritor, Rothbart i-o arată în depărtare pe Odette – sub chipul unei lebede ce bate deznădăjduită din aripi – și dispare împreună cu Odilia.

Pe malul lacului, în întunericul nopții, geniul rău urmărește lebedele care plutesc pe lac. Când se apropie de mal, Rothbart le transformă în fecioare și o caută printre ele pe Odette. Lipsa ei îl înfurie. Rothbart le amenință cu moartea pe fetele-lebede înspăimântate.

Sosește Odette, care a văzut de departe ce s-a petrecut la castel. Ea le povestește prietenelor sale despre trădarea lui Siegfried. Acum, orice speranță să mai fie salvate este pierdută. Apare și Siegfried, care le explică cele petrecute, dar nimic nu le înduplecă pe fete, care îl părăsesc. Numai Odette, a cărei dragoste pentru prinț este nemărginită, se întoarce la el și îl iartă.

Mânios, Rothbart încearcă să-i despartă. El cheamă în ajutor forțele naturii pentru a-i nimici. Se stârnește o furtună năprasnică, însă nimic nu îi mai poate despărți pe cei doi tineri. Iubirea lor învinge puterea geniului rău, iar Rothbart piere odată cu întunericul nopții.

Vraja s-a risipit. La ivirea zorilor, lebedele își reiau chipul omenesc. Primele raze ale soarelui încununează fericirea Odettei și a lui Siegfried.

Ceaikovski ne-a lăsat o muzică clasică frumoasă, inclusiv simfonii și concerte, câteva opere și multe lucrari mai scurte, care îl fac nemuritor datorită melodiilor armonioase şi deschise, evocând un răspuns emoţional profund.

Crede în Tine!

Lasa un comentariu

Cine sunt eu

Îmi doresc ca prin această frumoasă călătorie a mea prin viață , sa pot să inspir frumos oamenii, prin cuvintele, faptele, gesturile și frumusețea lumii mele interioare.
citeste mai mult