Constantin Preda – Un poet care pătrunde dincolo de nespus..


  „Nu pot trăi în afara Poeziei. Atunci când scriu, simt că pot muta munții din loc cu inima mea, cu lumina Poeziei mele. Mi-am făcut din inimă – chilie, cu pereți de poezie.”- Constantin Preda.

Astăzi este ziua de naștere a lui Constantin Preda.

La multi ani, Constantin Preda!

Constantin Preda s-a născut la 11 ianuarie 1961 în satul Damian, comuna Sadova, judeţul Dolj.

Absolvent al Şcolii generale din Damian, al Liceului „Fraţii Buzeşti” din Craiova şi al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării – Universitatea Bucureşti.

Membru al Uniunii Scriitorilor. Redactor, de-a lungul vremii, la „Cuvântul Libertăţii”, „Gazeta de Sud”, „Naţional”, director literar-artistic al ziarului „Ediţie Specială de Oltenia”, redactor-şef al revistei „Balcania”.

Este poetul care scrie cu sufletul și simte intens că viața-i trece necontenit alături de cel care ar fi vrut să fie, şi, într-un fel, omul acesta există, se află acolo și-i trist, iar tristețea sa dă naștere celor mai frumoase  poeme care vor dăinui mai mult decat un imperiu. Scrie o poezie de o uimitoare prospeţime şi modernitate, aspirând spre un ţinut imaginar al purităţii, urmând tehnica inserţiei în cotidian.

Lumina Poeziei lui Preda te purifică, te ajută să receptezi natura cu toate simţurile, să guşti apoteoza iubirii şi splendoarea unui peisaj, să evadezi într-un spaţiu ideal, în lumea esenţelor, îţi oferă graţia şi dulcea reverie a visului, îţi transformă viaţa într-o continuă mirare, îţi întinde o scară către Dumnezeu, îţi inoculează sentimentul veşnicului îndrăgostit.

Pentru Constantin Preda, cele mai frumoase amintiri, care nu pot fi egalate cu nimic, sunt localizate în copilărie și sunt legate de mamă dar și față de tatăl său. Sunt și vor rămâne  nostalgii împovărătoare. O parte din ele le-a cuprins în – Poeme despre lumină, lacrimi și părinți – „Mama, cel mai frumos surâs al lui Dumnezeu”, cea mai frumoasă carte de poezii  dragă sufletului meu.

„Inspirația ține de Dumnezeu, de lumină, de iubire, de insingurare. Dar, de fapt, nici nu știu de ce ține. Ai perioade faste, de mare sărbătoare, cand scrii continuu, de parca ti-ar dicta cineva dintr-o icoană sau dintr-o firidă de biserică, şi perioade mai puțin faste, de secetă, când te simți inutil și abia dacă te mai poți suporta. N-am un ritual al scrisului, deși  așa ar trebui să se întâmple, pentru că scrisul este cea mai frumoasă ceremonie. Scriu, când mă apucă, pe genunchi, pe masa din bucătărie, pe bordul mașinii. Așa mi-au ieșit cele mai frumoase poeme. Dintr-o respirație, dintr-o răsuflare.”

La Constantin Preda dragostea, iubirea propriu-zisă, se constituie, din start, într-un spectacol insolit, de o preţiozitate şi calofilie atent construite, cu răsfrângeri în teritorii diafane, îngereşti şi, deopotrivă, în spaţii fine şi transparente, ale tragicului neocontrafăcut.

Femeia, iubita reprezintă pentru poetul din Damianul Gorjului un prilej fericit de a-şi aşeza, cu frenezie, inima în chenar de metafore foşnitoare precum, probabil, ierburile mătăsoase din câmpiile paradisiace.

Să nu mă întrebaţi de ce îl iubesc! Iubesc sufletul său  curat și frumos, iubesc felul cum scrie, iubesc acei poeți extraordinari, care se nasc o dată la o sută de ani.

„Sufletul meu e atât de frumos
încât poate fi pus pe chitară și cântat
sufletul meu e atât de frumos
încât toate bisericile singure il pot murmura
sufletul meu e singura melodie
cu care pot tulbura stelele”

Astăzi să îl celebrăm cum se cuvine pe al nostru poet Constantin Preda.

Domnule Constantin Preda, întrucât este  ziua Dumneavoastră de naştere, permiteţi-mi să vă urez “La mulţi ani!”, bucurii, sănătate, împliniri şi inspiraţie.

La mulți ani iubitorule de frumos să ne trăiești poet drag. Și să ne faci sa zâmbim sau să lăcrimam citind din sensibilitatea scriierilor tale.

 

Crede în Tine!

 

Lasa un comentariu