Laika – O călătorie fără întoarcere!


„Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii.” – Charles de Gaulle

Deși este cunoscută în toată lumea, cățelușa Laika, primul animal lansat în spațiu și prima ființă care a decedat în afara Pământului, a avut o viață tristă și o moarte crudă. Singură și speriată, Laika a pierit departe, foarte departe de străzile Moscovei, care pentru ea însemnau „acasă”.

Lungile bătălii pentru putere, întâietate, suveranitate între marile țări ale lumii au dus la acțiuni uneori regretabile. Una dintre aceste acțiuni era și lupta pentru cucerirea spațiului. Cine să ajungă primul pe orbita planetei, să fie Rusia, să fie America? Cine să ajungă primul pe Lună? Și astfel de întrebări continuau la nesfârșit.

Din păcate, răspunsurile obținute lăsau în urma lor dâre de suferință și de lacrimi. Un astfel de caz a fost și cel al câinelui Laika, cunoscut ca fiind primul animal care a părăsit atmosfera terestră și care a ajuns în spațiul cosmic.

Tristețea care stă în spatele evenimentelor petrecute cu câinele Laika provine de la modul în care a fost abordată misiunea.

În anii 1950 – 1960, încă se testau limitele capsulelor spațiale. Nu reușise nimeni să ajungă în spațiu, niciun om. Rușii foloseau adesea câini pentru a-i trimite în spațiu, sau cel puțin pentru a încerca să ajungă acolo. Până când Yuri Gaggarin a fost primul om care a reușit să ajungă pe orbita pământului, fuseseră executate deja numeroase încercări de a ajunge pe orbită, fiind trimiși în spațiu un număr de 36 de câini.

Toți erau câini hoinari, fără să li se cunoască rasa și fără să se știe nimic despre ei. Era necesar totuși să îndeplinească un minim de condiții pentru a putea să fie trimiși în spațiu: să fie de talie mică, să fie femele și să fie câini calmi.

Câinele Laika a fost găsit pe stradă, cu o săptămână înainte de lansarea navetei în spațiu. În ceea ce privește rasa, părea a fi un mix între un Husky Siberian și o altă rasă de dimensiuni mai mici. Era un hoinar pe străzile din Moscova. Pentru inginerii care coordonau programele de lansare ea era câinele ideal. Aceștia aveau nevoie de femele pentru că puteau să urineze fără să facă prea multe mișcări. De asemenea, aveau nevoie de animale capabile să rămână nemișcate lungi perioade de timp. Inginerii se gândeau că un câine hoinar, luat de pe străzile Moscovei, era obișnuit cu condițiile aspre de trai, ceea ce îl făcea mult mai rezistent la astfel de misiuni.

Deși unii dintre câinii utilizați pentru misiunile de încercare pe care inginerii ruși le făceau erau folosiți de mai multe ori, în cazul câinelui Laika se cunoștea de la bun început finalitatea misiunii. Tehnologia zborurilor în spațiu nu era atât de avansată încât inginerii să dețină soluții pentru a readuce întreagă naveta pe pământ.

Din acest motiv, călătoria câinelui Laika era doar un singur drum. Câinele avea să moară în câteva ore de la începerea zborului. Acest lucru a fost blamat de o întreagă lume.

„În urmă cu 63 de ani, eu, Laika am fost primul animal care a orbitat Pământul.
M-am stins în spațiu, singură, în agonie și îngrozită.

Am pierit la aproximativ cinci ore după ce am fost aruncată în spațiu (deși, timp de peste 40 de ani, adevărul a fost acoperit, iar oficialii au insistat cu afirmația că aș fi în viață zile întregi după ce am decolat, fals).

Am murit din cauza supraîncălzirii. Da, satelitul nu era suficient de izolat de razele soarelui și astfel, efectiv, am fiert în suc propriu.

Sovieticii au recunoscut că nu au planificat niciodată ca eu să fac o călătorie și de întoarcere pe Pământ și astfel au știut că voi pieri în acest experiment. Eu am simțit asta, dar ce era să fac? Eram doar un câine. Sunt inferior rasei umane.

Astăzi cei vinovați recunosc ce au făcut cu adevărat, dar în zadar. Eu sunt aici sus, iar ei, acolo, jos, în viață:

„Laika, primul animal care a fost lansat pe orbită, a murit din cauza supraîncălzirii și a panicii în mica navă spațială – singură și în dureri foarte mari.”

„Cu cât trece mai mult timp, cu atât ne pare mai rău. Nu ar fi trebuit să facem asta.”

Amintiți-vă de mine și de cele 115 milioane de alte animale folosite în experimente la nivel mondial, în fiecare an, și încercați oprirea acestui măcel!

Semnat, al vostru cuțu spațial

Laika”

Crede în Tine!

Lasa un comentariu