Tot ceea ce iubeşti vei pierde până la urmă. Dar în final, iubirea se va întoarce sub o altă formă.


Povestea de astăzi începe cam așa, se spune că, într-o zi când mergea prin parcul în care își făcea zilnic plimbările, Franz Kafka a întâlnit o fetiță care plângea. Își pierduse păpușa și era tare dezolată.

Kafka s-a oferit să o ajute să o găsească așa că și-au dat întâlnire a doua zi, în același loc…

Pentru că nu a găsit-o, el a scris o scrisoare pe care i-a citit-o fetiței, a doua zi, când s-au reîntâlnit.

Acesta a fost începutul multor scrisori care au urmat. De fiecare dată când cei doi se întâlneau, Kafka îi citea fetiței aventurile imaginare prin care trecea mult iubita păpușă. Fetița era consolată.

Când întâlnirile lor au ajuns la sfârșit, Kafka i-a adus fetiței o păpușă. Aceasta arăta, evident, diferit față de cea originală. Scrisoarea cu care a venit însoțită explica: “Călătoriile mele m-au schimbat”.

Mulți ani mai târziu, fetița, acum fiind o femeie adultă, a găsit în această păpușă un bilețel pe care scria: “Tot ceea ce iubești vei pierde până la urmă. Dar în final, iubirea se va întoarce sub o altă formă.”  Text din „Kafka and the Doll, The Pervasiveness of Loss”

 

Crede în Tine!

Lasa un comentariu