Pe mine m-au crescut mâini muncite, cu noduri şi bătături, mâini care mângâie şi alină


Pe mine m-au crescut mâini muncite, cu noduri și bătături. Nu au avut posibilitatea să îmi dea totul de-a gata, nu s-a putut, dar mi-au dat tot ce au avut, din tot sufletul. Și m-au învățat ce înseamnă să muncești, să te zbați, să îți dorești, să nu aștepți de la alții nimic pentru că, cel mai adesea, aștepți în zadar.

Mi-au arătat ce sunt demnitatea, respectul și m-au învățat să nu renunț niciodată la mine însămi pentru alții, m-au învățat să am coloană vertebrală într-o lume plină de oameni care se întorc după cum bate vântul.

Am știut când aveam și când nu aveam, am știut când era mai greu sau când era mai ușor. Nu m-au crescut cu secrete și minciuni, mi-au explicat și m-au făcut să înțeleg de ce sunt atâtea diferențe între oameni. M-au făcut să vreau mai mult, atât pentru mine, cât și pentru ei.

Dar, cel mai important, mi-au spus să nu uit niciodată de unde am plecat. Mi-au spus să nu renunț la rădăcini, ci doar să îmi întind ramurile cât de departe vreau. Și nu am uitat, nu am renunțat. Cum aș putea, când la capătul rădăcinilor mele sunt

Pe mine m-au crescut mâini muncite, cu noduri și bătături. Mâini care mângâie și alină. Mâini care mă vor face întotdeauna să mă simt acasă, oriunde ar fi.

Să știi că, poate, oamenilor care sunt cu adevărat importanți le spunem și le arătăm cel mai rar cât de mult îi iubim. Sună. Scrie un mesaj. Dar fă ceva acum, mai târziu s-ar putea să uiți. Iar mai târziu s-ar putea să fie prea târziu. Nu uita că acele mâini care te-au crescut și te-au ajutat să fii omul de azi mai au nevoie, din când în când, să te strângă și în brațe.  – Damă de treflă

Crede în Tine!

Lasa un comentariu