Muzeul Micul Paris – O veritabilă capsulă a timpului!


Te invit la Muzeul Micul Paris de pe Strada Lipscani, București. Nu vei regreta faptul că ai ales să pășesc în acest loc mirif.

Pe Lipscani, la nr. 41, un afiș te-ndeamnă să faci doi pași într-un pasaj perpendicular ca să vezi „poate cel mai frumos loc din Centrul Vechi”.

Urci o scară al cărei perete e pavoazat cu fotografii de epocă, deschizi o ușă, declanșând un clopoțel, și te trezești teleportat în Bucureștiul primei jumătăți a secolului trecut. Mobilier, oglinzi, lămpi, perdele și draperii, rochii, pălării, costume, jobene, încălțăminte, umbrele, veselă și tacâmuri, sfeșnice, vitralii… e greu de spus ce nu este acolo.

Fondatorul muzeului, Eugen Ciocan, îmi povestește că inițial a fost doar un studio foto pentru poze de epocă, dar, pe măsură ce a reușit să strângă atât de multe lucruri frumoase și de valoare, s-a decis să deschidă muzeul, lucru care s-a petrecut acum trei ani.

Muzeul ,,Micul Paris” este, în felul său, o veritabilă ,,capsulă a timpului”, în care sunt păstrate sute de obiecte folosite, în viața de zi cu zi, de concitadinii noștri de altă dată.

Unele sunt lucruri pe care, sub o formă ușor modificată le mai folosim și în ziua de azi. Dar mai există și altele care, deși erau folosite cândva, pentru noi cei de azi sunt doar niște ciudățenii, despre care nu mai știm mare lucru.

O vizita în Muzeul „Micul Paris“ se preschimbă rapid într-o expediție printr-un veritabil labirint al eleganței de altă dată.

Concret, muzeul este compus din două încăperi mai mari, numite ,,Salonul francez” și ,,Salonul oriental”.

Acestora li se adaugă alte câteva camere mai mici, fiecare cu specificul său. Iar peste tot există colțișoare, fiecare dedicat unui domeniu anume.

Spațiul eate atât de detaliat decorat, încât transpunerea în trecut se transformă într-o experiență care ține de simțuri – văzul, atingerea, ba chiar auzul participă la întreaga aventură în trecut. Pentru că musafirul este însoțit în vizita sa de o muzică plăcută, care întregește atmosfera.

În alte două încăperi, mai mici, sunt așezate cu gust obiectele unei epoci demult trecute – haine, narghilele, cărți și mobilă veche, porțelanuri, veioze cu forme curioase, oglinzi prețioase, fotografii nou-vechi, cu rame cu amănunte deosebite.

Concerte și lansări de carte

Iar cea de-a cincea cameră adăpostește așa-numitele suvenire. “Sunt niște vechituri transformate într-o colecție”, spune, cu modestie, fondatorul fermecătorului mic muzeu, Eugen Ciocan.

După modelul caselor mic-burgheze de odinioară, acest loc este, înainte de orice, o casă deschisă. Acel spațiu care, după modelul locuințelor de oameni cu stare din perioada de strălucire a orașului, este deopotrivă scenă pentru evenimente culturale – concerte, piese de teatru, prezentări de carte sau proiecții de film.

„Problema este că avem un Centru Istoric disfuncțional, centrat pe mâncat și băut. Dar noi, oamenii, suntem ființe complexe, avem și alte necesități. Nu am nimic împotriva unei terase, dar, la capitolul istorie și cultură, municipalitatea nu a dezvoltat în zonă nici o politică. E o debalansare spre ne-istoric, spre acultural, care este profund nefirească”, spune fondatorul „Micului Paris”.

Muzeul, care are și o mică baie “de epocă”, are o grație și un șarm care merită toată atenția vizitatorilor, mai ales că prin Centrul Vechi trece aproape toată lumea.

Mă bucur tare mult că am avut oportunitatea să cunosc acest loc deosebit şi un Mare Om – fondatorul fermecătorului acestui mic muzeu, Eugen Ciocan. Un Om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, un Om de Excepţie, un Om venit parcă din altă lume şi epocă!

Un loc desprins parca din basme, care merita vizitat! Atmosfera de basm de acolo va rămâne în memoria ta pentru totdeauna!

Recomand cu drag!

Crede în Tine!

Lasa un comentariu