Există o armonie în toamnă şi o strălucire în cerul ei

„Există o armonie în toamnă şi o strălucire în cerul ei, care nu poate fi regăsită de-a lungul verii, ca şi cum n-ar putea fi, ca şi cum n-ar fi fost vreodată”.  – Percy Bysshe Shelley

Nu știu dacă v-am mărturisit asta, dar sufletul meu are mai multe compartimente, iar două dintre ele sunt ocupate de toamnă și literatură. Toamna este anotimpul care prin culorile sale mă emoționează profund, înfățișând simțul artistic al naturii. Ea, la fel ca și literatura vine la mine cu efectele pe care acestea  le produc în sufletele sensibile.  Efecte de melancolie, nostalgie și naivitate.

Cuvinte puține, poate doar ceva nostalgie izvorâtă din privit și admirat. Nu sunt tristă, sunt contemplativă și vreau să împărtășesc cu voi acest sentiment. Mă gândesc și îmi amintesc, caut să corelez sentimente cu simțuri, cu mirosuri și imagini și cu suflete de oameni dragi. Mă simt cafenie, maro, ciocolatie, ruginie sau în tonuri de galben pal și crem. Nu mă descompun ci mă analizez pe îndelete, acordând atenție către fiecare coardă a sufletului meu. Recoltez trăiri intense din vară, pregătesc căldura sufletului care să hrănească trupul pe iarnă și aștept topirea zăpezii, într-o explozie de viață și primăvară.

Crede în Tine!