În mijlocul naturii


„Trăim vremuri în care goana după belșug material, tehnologia, refugiul în rețelele de socializare ne alienează, ne îndepărtează de adevarata sursă de bine: natura. Suntem din ce în ce mai stresați, suntem sufocați de consumerism, relațiile umane sunt din ce in ce mai firave. Am uitat sa ne ascultăm propriul ritm interior, semnalele naturii, tradițiile. Am uitat ce este important in viată: IUBIREA, SĂNĂTATEA, SIMPLITATEA, CONECTAREA CU NATURA, VALORILE MORALE. Suntem stresați, unii dintre noi dezorientați în privința direcției pe care sa o urmăm în viață. Reconectarea cu natura ne poate oferi inspirația și energia de a merge mai departe și de a vedea limpede calea pe care să o urmam.” Andreea Runceanu

 

A fost odată o planetă de o negrăită frumusețe, un tărâm al bucuriei și al tihnei desăvârșite, un loc plin de seninătate. Aici viețuiau laolaltă fel de fel de animale, mamifere și păsari, reptile și insecte, într-o armonie și întelegere desăvârșită. Lupul stăpânea pădurile, leul câmpiile tropicale, ursul alb zonele înghetate, iar balena, mările și oceanele. Toți acești prădători nu atacau și nu ucideau alte viețuitoare decât pentru a se hrăni. Stătea în firea lucrurilor ca leul sau lupul să se hrănească cu căprioare, iar balena cu pești.

Această poveste pare desprinsă din cărțile copilăriei, însă nu este una imaginară. Este o poveste reală, povestea planetei Terra și a tuturor viețuitoarelor ei.

Ei bine, trebuie sa luam in considerare un alt prădător care a apărut și care a început să domine planeta: omul.

Ce reprezintă pentru noi mediul în care locuim?

Ce înseamnă natura, ce sunt copacii, iarba, apele, animalele şi plantele?

Sunt câteva din întrebările pe care ar trebui să ni le punem poate chiar zilnic, căci planeta noastră are tot mai mult de suferit din cauza poluării cauzate de mâna omului. Cu sau fără intenţie, noi ne distrugem propriul cămin.

Încă de mici, suntem obişnuiţi să aruncăm gunoaiele pe jos, deşi la cinci metri distanţă se află un coş pentru depozitarea gunoiului. Acesta este doar începutul. Nici nu ne putem imagina cât de dăunătoare este o singură hârtie lăsată pe pământ; e ca şi cum am da unui copil ceva ce nu îi place.

Poluarea nu mai este o temă necunoscută pentru nimeni, efectele ei sunt vizibile oriunde păşim, iar „cale de întoarcere” nu prea mai există dacă nu facem câteva eforturi.

Natura este foarte importantă pentru fiecare persoană, ea se găseşte pretutindeni, reprezintă frumuseţea, magia, farmecul Terrei. Din păcate, aceasta prezintă nenumărate „lipsuri”, deoarece pădurile sunt în număr foarte mic din cauza defrişărilor, animalele dispar din cauza vânatului excesiv, apele sunt murdare pentru că lumea „le-a confundat” cu coşurile de gunoi, iar aerul devine tot mai nociv din cauza gazelor toxice produse de uzine sau maşini.

Natura este locul unde se întoarce omul să-și ia energia de care are nevoie, dar daca aceasta nu are ce să-i ofere, omul se va ofili și, împreună cu natura vor avea de suferit.

Iubesc natura, iubesc copacii, iubesc florile, iubesc iarba și verdele acela crud, proaspăt și curat al pădurilor. Îmi place să îmi petrec timpul liber în mijlocul naturii, în liniștea aceea profundă, să ascult foșnetul frunzelor și să simt adierea ușoară a vântului cum se joacă timid prin părul meu.

Iubesc și respect secretele magice ale naturii, iubesc fiecare fir de iarbă, fiecare frunză, fiecare floare, aerul acela curat din mijlocul pădurii, mirosul florilor și spectacolul culorilor din natură.

Oh! Ce odhinitoare și încântătoare este natura!

Natura și animalele nasc în adâncul sufletului meu sentimente imposibil de explicat în cuvinte. Animalele îmi sunt atât de dragi și le iubesc atât de tare, încât este imposibil de înțeles pentru cei ce nu au iubit vreodată o ființă necuvântătoare.

Iubesc tare mult animalele și în mod special am o slăbiciune pentru elefanţi. Sunt foarte mulţi elefanţi care au fost și încă sunt uciși pentru fildesi. Departe de ochii lumii aşa zis civilizate, se desfăşoară un genocid mut şi trist.

Victimele masacrelor sunt uriaşii mamiferelor de uscat, dar nici mărimea sau uriaşa lor forţă nu-i pot salva de lăcomia omului și aici este vorba de un sibiect destul de complex și de sensibil.

Dacă noi nu protejăm apa, aerul și plantele nu vom mai putea sa respirăm aerul curat, nu vom mai putea să simțim parfumul florilor sau să admirăm spectacolul culorilor din natură.

Nu uita călătorule sa fii tu însuți în pelerinajul scurt al vieții și ajută natura să fie curată și sănătoasă.

Am putea încerca cu toții să fim mai uniți mai buni și prin toate acestea să ne iubim natura și cerul senin în care ne putem oglindi cu toții.

Plantele și tot mediul înconjurător ne percep fiecare cuvânt pe care îl rostim, ne înteleg starea noastră interioară, dar niciodată nu ne cer nimic in shimb.

Tu ești cel ce poate dărui, iubirea și dragostea fiecărui fir de iarbă, fiecărui animal, fiecărui suflet, ficărei picături din apa de izvor care iți multumește punându-se la dispoziția ta.

 

Crede în Tine!

 

 

 

2 comentarii

  • Calatorul Anonim
    14 septembrie 2017 at 10:21 pm

    Frumos articol si adevarat. Omul trebuie sa inteleaga spusele lui Gary Snyder: „Natura nu este un loc pe care il vizitezi. Este acasa!”

    • eliza
      23 noiembrie 2017 at 1:24 pm

      Vă mulțumesc frumos pentru apreciere. Natura este o artă înca necunoscută omului.

Lasa un comentariu