O ultimă zi din Octombrie…
„Suntem toamna ce vine şi trece mereu,
Suntem frunze în mâinile lui Dumnezeu… !”
O ultimă zi din Octombrie mi-a luat cea mai frumoasa parte din viața mea, mi-a luat o parte din copilărie, mi-a luat îmbrățișările, mi-a luat mâinile care m-au crescut, mi-a luat ochii care sclipeau de iubire când mă priveau, mi-a luat cuvintele de încurajare, mi-a luat protecția de tată, mi-a luat o parte din mine.
O ultimă zi din Octombrie a luat cu ea pentru totdeauna pe Tatăl meu și mi-a lăsat în schimb un gol adânc, un gol pe care îl port cu mine mereu, am să îl port cu mine toată viața și o să mi fie durere, suspin și alinare totodată…
Tot Octombrie m-a învățat și cât de fragilă este viața, cât de ușor poate pleca un om, câtă durere și singurătate poate lăsa în urma lui.
Octombrie, m-a învățat că timpul nu mai aduce înapoi ce s-a pierdut. Așa cum nici primăvara nu aduce înapoi aceleași frunze care au căzut toamna.
Timpul ne fura oamenii dragi, dar niciodata amintirea lor….!
Crede în Tine!
Felicitari pentru munca ta, am citit mare parte din articole…in special unul m-a facut sa plang pentru ca se potriveste cu pierderea Mamei mele in aceiasi luna Octombrie.
http://credeintine.com/2018/10/31/octombrie/
Succes si multa sanatate.
Va multumesc frumos!
Îmi pare foarte rău pentru pierderea Dvs. Din păcăte ştiu cum este…