Te vei trezi într-o dimineaţă şi privind în jur te vei întreba „dar când a trecut viaţa?

— “ Te vei trezi într-o dimineață și privind în jur te vei întreba „dar când a trecut viața?”

Vei plânge ușor de dorul tău și vei simți constant că ceva lipsește. Golit vei simți că ți-a trecut tot, ți-a trecut curiozitatea, durerea de cap, invidia, durerea de inimă, incertitudinile, teama, promisiunile, visurile, planurile, prietenii, sărbătorile, anotimpurile, ploaia, mângâierile, provocările. Toate au trecut și ceva îți lipsește mult prea tare dar nici măcar nu mai reușești să vezi ce. Abia atunci ai să înțelegi bine că sufletul tău există și că într-un final el simte totul, îl doare. Te vei întreba atunci câte din toate lucrurile pe care le ai sunt acolo pentru că tu ai decis cu adevărat și câte lipsesc pentru că ai amânat sau ai renunțat crezând că ai suficient timp.

Știi… adesea fericirea nu ține de noi dar nefericirea da. Nefericirea este unicul lucru de care suntem responsabili direct pentru că fericirea pur și simplu se întâmplă. Iar dacă ție nu ți s-a întâmplat nu e vina ta. Se putea trăi și fără ea.

Nu alerga omule după fericire pentru că fericirea s-ar putea să se simtă urmărită și din vina ta se va ascunde constant iar timpul te va păcăli iremediabil. Caută să simți împlinirea. Caută din timp să reîncepi să iubești. Atât. ”

Text: Aurelia Osmanaj