În fiecare poveste există un ”Mulţumesc!”

Mulţumim pentru fiecare clipă frumoasă şi pentru fiecare bine pe care viaţa ni-l aşează în braţe.

Mulţumim pentru că suntem, mulțumim pentru simplul gest de a respira viaţa prin alveolele înflorite, mulţumim pentru simpla atingere a soarelui şi pentru fiecare secundă in care suntem binecuvantati cu oameni frumosi si dragi in preajmă.

Mulţumim, pentru ca ne-au albit tamplele şi înca suntem sanatosi, mulţumim pentru ca ne-au înflorit castanii in suflet si ne-au adormit zâmbind gândurilor la marginea unei speranţe.

Mulţumirile fac parte din noi şi în fiecare clipă, traim bucurându-ne când ”mulţumesc!”ne este adresat sau îi rostim noi însine.

Există insa momente, în profesie, când, desi ai vrea, nu poţi mulţumi pe toţi. Suntem in fața durerii si suferinţei şi ne luptam cu ea in fiecare secunda de gand, în fiecare lacrimă, in fiecare suras. Suntem cei care adunam povestile durerii in noi însine mai mult decât oricine altcineva, pentru că ne pasa, pentru ca ne doare, pentru ca suntem parte din cei pe care îi îngrijim.

E simplu, suntem sau încercăm sa fim mereu acolo unde durerea si suferinta acopera trupurile si sufletele celorlalti.
Ştim ce înseamnă să spui ”Nu pot!”, stim ca doare si totusi adesea, suntem neputincioşi. E greu sa faci un om aflat in suferinţă să înteleagă ca nu poţi incalca un contract pe alocuri absurd, pentru a-l ajuta. Şi totusi trebuie sa o faci! Şi incalci legi, încalci contracte, te faci bun de plata pentru a face ceea ce trebuie! Multumeşti Celui de Sus ca tu esti sănătos înca, si mergi inainte! Ai adus un zambet in gandul celuilalt, ai daruit bucurie! Asta nu poate fi cuantificat in contracte! Si nu exista nicaieri legi ale mulţumirilor care se spun în şoaptă care se adună în rugaciune, care se simtişi se trăesc împreuna cu ceilalţi.

Timpuri tulburi, oameni care nu mai ştiu să zâmbeasca, copii care au uitat sa se joace, adulti garboviti de greutaţi şi dureri, bunici ce trăiesc din amintirea vremurilor tinereţii.

În fiecare poveste exista un ”Mulţumesc!”

În fiecare secunda exista un ”Mulţumesc!”pe care fiecare îl traieşte in felul său, cu suflet, cu inima, cu iubire.

În povestea mea, mulţumesc pentru fiecare clipă în care respir, în care simt, în care trăiesc!

În povestea mea mulţumesc că- mi sunteţi! Prieteni adevaraţi, critici vehemenţi, colegi încercanaţi de griji, oameni dragi acoperiţi de gânduri împlinite, vise nevisate, clipe netrăite, bucurii împărtăşite, tristeţi trăite, iubiri tăinuite, dezamagiri acceptate! Îmi sunteţi viaţa, cu tot ce înseamnă ea, clipă de clipă!

Crede în Tine!