All posts by eliza

În fiecare poveste există un ”Mulţumesc!”


Mulţumim pentru fiecare clipă frumoasă şi pentru fiecare bine pe care viaţa ni-l aşează în braţe. Mulţumim pentru că suntem, mulțumim pentru simplul gest de a respira viaţa prin alveolele înflorite, mulţumim pentru simpla atingere a soarelui şi pentru fiecare secundă in care suntem binecuvantati cu oameni frumosi si dragi in preajmă. Mulţumim, pentru ca

Cerneală pe hârtie – Scrisori şi cadouri ca pe timpuri!


„Iar atunci când îți dorești ceva, întreg universul conspiră ca să te ajute să-l obții.” – Paulo Coelho Când ai scris ultima dată o scrisoare? Sau, când ai primit ultima dată o scrisoare? Este un obicei uitat de mulţi dintre noi. Un obicei care ni se pare demodat. Însă,  Ioana Ivan reuşeşte  chiar să scoată

Nu îţi pierde pacea sau timpul cu nimicuri


— “ Nu te risipi, vrând să faci prea multe…..Taci! Nu vorbi mai mult decât este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poți, fugi de agitația, zgomotul și zarva lumii! Linişteste-te! Nu te risipi, vrând să faci prea

Există o armonie în toamnă şi o strălucire în cerul ei


„Există o armonie în toamnă şi o strălucire în cerul ei, care nu poate fi regăsită de-a lungul verii, ca şi cum n-ar putea fi, ca şi cum n-ar fi fost vreodată”.  – Percy Bysshe Shelley Nu știu dacă v-am mărturisit asta, dar sufletul meu are mai multe compartimente, iar două dintre ele sunt ocupate

Dacă ai obosit, învaţă să te odihneşti nu să renunţi!


Să nu vă fie frică să spuneți că sunteți obosițe. Să nu vă fie teamă să spuneți că sunteți umani. Recunoscând că sunteți obosite nu vă va face mai puțin puternice, ci doar mai fericite. Suntem femei alfa, femei puternice, femei întotdeauna gata să învingă dificultățile vieții. Totuși, sufletul nostru este atât de obosit. Deseori

Amurgul gândurilor – Emil Cioran 


“Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârba de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta? Nevoia tainică de a te abandona mării, de a