„Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.” Ludwig van Beethoven ,,Căci soarta i-a dat omului această facultate: curajul de a suporta totul, până la sfârşit.” Aceste cuvinte îi aparțin unui om remarcabil, care și-a învins dizabilitatea, devenind unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este vorba
„Când aveam nouă ani, am scris o compunere pe care am lăsat‑o la şcoală sau am pus-o undeva, în pod. Dacă cineva mi-ar spune azi s‑o scriu din nou, compunerea ar arăta aşa: „Există un om pe lumea aceasta a cărui prezenţă mă face să mă simt ocrotită, un om care se află întotdeauna acolo,
“Sufletul tău ţipă pentru ca tu să răspunzi chemării tale adevărate. Iubeşte mai mult şi mai mult în fiecare zi şi în fiecare mod şi nu renunţa niciodată!” Morgan Freeman, este un actor american, regizor de film şi narator, câştigător al Premiului Oscar. A devenit cunoscut în anii 1990, după ce a avut roluri într-o
Aici m-am născut. Aici sunt îngropaţi străbunii, strămoşii, eroii. Aici iubesc. Aici mă doare. Aici se vorbeşte limba în care am spus mama. Aici am văzut prima oară soarele, cerul şi iarba! Aici pământul miroase a acasă! La mulţi ani, Românie! Crede în Tine!
Scrisoarea este menită tocmai să ne aducă la realitate, la realitatea unui timp care nu ţine seama de suflete, destine sau credinţe. A scris-o Marquez, care, în urma unui cancer limfatic, se retrage atît din imperiul cuvintelor, cît şi din lumea pe care a mîngîiat-o cu misterul gîndului şi al literei… “Dacă Dumnezeu ar uita
O poezie de Tristan Tzara. Și simțeam sufletul tău curat și trist Cum simți luna care plutește tăcută După perdelele trase. Și simțeam sufletul tău sărman și sfios, Ca un cerșetor, cu mâna-ntinsă-n fața porții, Neîndrăznind să bată și să intre, Și simțeam sufletul tău plăpând și umil Ca o lacrimă ce nu cutează a
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc De atâţia copii şi de-atât nenoroc Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai
Doamne, dacă-mi ești prieten, Cum te lauzi la toți sfinții, Dă-i în scris poruncă morții Sa-mi ia calul, nu părinții. Doamne, dacă-mi ești prieten, N-asculta de toți zurliii, Dă-i în scris poruncă morții Sa-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi ești prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Da-i în scris poruncă morții Să-mi ia calul, nu
Șapte minute de film, zeci de premii în festivaluri și o poveste de viață pe care ar trebui să o vadă fiecare dintre noi.
„A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” – Nichita Stanescu