Şi simţeam sufletul tău curat şi trist


O poezie de Tristan Tzara.   Și simțeam sufletul tău curat și trist Cum simți luna care plutește tăcută După perdelele trase. Și simțeam sufletul tău sărman și sfios, Ca un cerșetor, cu mâna-ntinsă-n fața porții, Neîndrăznind să bată și să intre, Și simțeam sufletul tău plăpând și umil Ca o lacrimă ce nu cutează a

Doamne, dacă-mi eşti prieten…


Doamne, dacă-mi ești prieten, Cum te lauzi la toți sfinții, Dă-i în scris poruncă morții Sa-mi ia calul, nu părinții. Doamne, dacă-mi ești prieten, N-asculta de toți zurliii, Dă-i în scris poruncă morții Sa-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi ești prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Da-i în scris poruncă morții Să-mi ia calul, nu

În mijlocul naturii


„Trăim vremuri în care goana după belșug material, tehnologia, refugiul în rețelele de socializare ne alienează, ne îndepărtează de adevarata sursă de bine: natura. Suntem din ce în ce mai stresați, suntem sufocați de consumerism, relațiile umane sunt din ce in ce mai firave. Am uitat sa ne ascultăm propriul ritm interior, semnalele naturii, tradițiile.

Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic.


„Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări,